Se spune ca nu putem aprecia cu adevarat ceea ce avem pana cand nu pierdem un statut, un lucru. Si din lucruri mari sau marunte vine implinirea, multumirea si fericirea. Insa cum nu totul vine ca servit pe tava efortul de a munci in numele unui scop, fie el si de ordin banal, al cotidanului, pe termen scurt, devine o mica povara care ne priveaza partial de bucuria vietii.

Ce te face implinit, fericit? Unii plaseaza acest aspect in domeniul realizarilor. O investitie care s-a dovedit a fi una buna, o calatorie, o promovare sau un copil. Pentru altii se rezuma la o zi implinita, la o zi in care lucrurile merg mai bine decat pana acum, de la starea de sanatate la rezultatele in orice domeniu. Spiritualul este si el parte din aceasta ecuatie si cand vorbim de implinirea in plan personal cu siguranta familia este pe primul loc.

Factorul psihologic are si el un rol. Este mai usor sa devii o victima de caz, sa astepti sfaturi decat sa fii cel care actioneaza. O simpla intamplare iti poate da de gandit insas din nou cand usorul este doar sa privesti nu vei putea fi implinit.

Studiile arata ca intr-o oarecare masura implinirea, fericirea vine si din genele pe care le avem, mostenirea genetica de la parinti. Daca cadrul in care cresti si esti educat este unul pesimist intr-un oarecare procent asa vei fi si tu. Usor de spus. Insa asa iti vei justifica si lipsa de bucurie cand auzi o veste buna?

La fel de greu doar sa dai sfaturi suntem toti convinsi ca in teorie suntem mai buni decat in fapte. Si nu degeaba se spune ca omul cat traieste invata si nu numai despre lucruri in jurul sau ci si despre sine. Intrebandu-te “de unde vine implinirea” iti vei dezvalui propriul concept despre viata.