Cu totii stim ce este depresia. Daca inainte de ’89 acest concept ne era strain, acum este acceptat ca un fapt al vietii cotidiene. Doar in tara noastra, din totalul persoanelor de 18 – 49 de ani, 2,6% sunt diagnosticati ca fiind depresivi; lucrurile stau si mai rau in cazul persoanelor de peste 50, care au o rata de diagnosticare de 5,2%. Numarul ar putea sa fie si mai mare, considerand ca in zonele rurale nu se acorda prea mare atentie acestei tulburari.

Depresia include o varietate de simptome, care pot fi diagnosticate ca fiind cronice la doua saptamani de la instalarea lor. Persoanele depresive au probleme cu somnul: nu numai ca adorm greu si eu insomnii, insa au si probleme cu trezitul dimineata. Persoanele afectate se simt mereu obosite si lipsite de energie, pierzandu-si interesul fata de activitatile de peste zi, care inainte le faceau placere. Apetitul alimentar scade, in timp ce cel sexual fie poate sa scada complet, fie sa creasca foarte mult. Daca ai depresie, ai tendinta sa plangi frecvent si fara un motiv serios, pur si simplu un lucru te intristeaza mult mai mult decat ar trebui, fapt care se intampla din cauza starii generale proaste, de iritare si nelinistite, care se joaca cu nervii tai. Scaderea capacitatii de concentrare si gandurile de suicid sunt alte simptome. Dupa cum stiti, adesea, persoanele care nu urmeaza un tratament pentru a scapa de boala, chiar ajung sa faca acel pas fara de intoarcere.

Din nefericire, multe persoane tind sa ignore toate acele simptome, oricat de greu ar parea sa faci asta. In primul rand, sunt cei despre care am vorbit in primul paragraf, anume persoanele neinformate. Urmeaza apoi persoanele care nu pot accepta ca ar avea o astfel de tulburare, considerand-o o boala pentru cei slabi – lucru total neadevarat. Abraham Lincoln a avut si el depresie. O a treia categorie este alcatuita din cei carora le este frica de stigmatul social. Toti acestia trebuie sa treaca peste orgoliu si frica si sa ceara ajutor specializat, pana nu e prea tarziu.