Donarea de organe reprezinta donarea tesuturilor biologice sau a unor organe din corpul cuiva, viu, mort sau in moarte cerebrala, catre un nou corp, care ar putea sa supravietuiasca, in urma operatiei. Organele si tesuturile care se pot transplanta sunt scoate din corpul respectiv printr-o procedura chirurgicala in urma unei determinari a medicului si a istoriei pacientilor, stabilindu-se astfel daca cei doi sunt compatibili.

In 2013, doar in Statele Unite existau 118.617 de oaomeni care asteptau transplantul de organe care le puteau salva viata – din acest total, 96.654 aveau nevoie de un rinichi. Desi parerile fata de transplantul de organe sunt pozitive, exista o diferenta foarte mare intre numarul de persoane care au nevoie de organe si cei inregistrati pentru a le dona.

In 2015, un bebelus care a trait doar timp de 100 de minute si-a donatul rinichiul unui adult, devenind astfel cel mai tanar donator din istorie.

Legile difera din tara in tara, permitand donatorior sa aprope sau sa refuze donatia, iar frecventa donatiilor variaza de la tara la tara. Peste 100.000 de americani sunt pe lista de asteptare pentru un organ, criza crescand anual, deoarece aici se executa cam 30.000 de transplanturi pe an. Ce rezultat, 6.000 de oameni mor anual din aceasta cauza, in medie, 19 pe zi.

In Regatul Unit, donarea de organe este voluntara, cei care doresc sa-si doneze organele dupa moarte putand folosi o baza nationala de date. In Italia, daca decedatul nici nu a permis, nici nu a refuzat donarea, rudele pot lua decizia. In 2008, Parlamentul European a votat o initiativa pentru a introduce un card european al donatorului de organe.

Rata donarii de organe in Japonia este semnificativ mai mica decat in tarile vestice, mai ales din motive culturale, neincrederea in medicina vestica si un transplant de organe controversat din anul 1968 care a dus la interzicerea donarii de organe din cadavre care a durat 30 de ani.