Discriminarea persoanelor private de libertate este un stigmat care nu trebuie aplicat indiferent de actiunile comise, de nationalitatea, rasa sau sexul persoanelor, care din diverse motive au ajuns sa fie privati de acest drept. Fostii detinuti sunt si ei persoane si merita acelasi tratament din partea societatii, iar integrarea lor pe piata sociala mai intai presupune crearea unor mijloace prin care acestia sa fie obisnuiti cu noul mediu social, sa fie acceptati de societate si priviti ca oameni trecuti prin experiente dificile in viata.

Odata cu integrarea lor in viata sociala, ei trebuie sa isi aminteasca informatiile dobandite fie in mediul inchis in care au stat ultimii ani, fie din perioada anterioara inchiderii lor, fie trebuie inclusi in anumite programe de reabilitate, ce presupun cresterea abilitatilor in diferite meserii si formarea deprinderilor sociale. Prin inlaturarea prejudecatilor si a stereotipurilor societatii, aceste persoane vor beneficia de atentia agentilor economici cu o mai mare capacitate de intelegere a situatiilor personale prin care acestia au trecut.

Indicat este ca fiecare agent economic sa isi deschida portile catre aceste persoane interesate de adaptare la mediu, pentru a nu cadea din nou prada tentatiei de a parcurge actiuni sau fapte care l-ar putea priva din nou de libertate. Mai mult, statul este cel care trebuie sa investeasca in cursurile de formare profesionala pentru aceste persoane, este responsabil de a le oferi noi sanse si noi valori morale, prin reeducarea lor. In acest mod, le sunt sporite sansele de a se reintegra, mai ales ca training-urile de initiere si certificatele de calificare in meserii alternative sunt menite sa promoveze incluziunea sociala a acestor persoane vulnerabile. La aceste metode se mai adauga si dialogul cu personalul de specialitate, colaborarea factorilor implicati in societate si sprijinul cel mai important acordat de familie si de rudele apropiate.