O bona, o bunica, o cresa

Fiecare cuplu sau familie se confrunta la inceput de drum in cresterea noului membru cu o dilema. Cu cine va sta cel mic? In cresterea sa inca din primele zile de viata se necesita prezenta mamei insa pe termen lung pana in momentul in care va putea sa fie inscris la gradinita este acea perioada care da batai de cap. Pe de-o parte este si nevoia financiara pentru cresterea copilului insa in egala masura nevoia de a munci si de a creste copilul.

Desigur ca statul ofera un sprijin in acest sens, cu un ajutor banesc corelat cu veniturile inregistrate pe o perioada de un an sau doi. Este de ajuns? Mai mult decat atat sunt cazuri ale celor care se tem de pierderea locului de munca sau fara posibilitate de a beneficia de ajutorul statului si care se vad nevoie sa inceapa munca. Cu cine va sta cel mic? Cu bunicii? Cu o bona sau cresa este alegerea numarul unu?

De la caz la caz unele optiuni se exclud caci bunicii sunt fie indisponibili fie pur si simplu nu exista. O cresa sau o bona inseamna un buget alocat si din nou grija banilor este cea care primeaza. Cum nu toate familiile sunt cele care sa isi permita una sau alta parintii se va din in impasul in care vor face o alegere ce va influenta viata lor si a celui mic fara doar si poate. Luand exemplul bonelor exista grija de a nu se comporta asa cum se cuvine cand cel mic inca nu se poate exprima, cand teama de neglijenta isi spune cuvantul. Cresa nu este departe de aceasta categorie si in plus pare un mediu rece si care rupe din afectiunea de care un copil are nevoie in primii sai ani din viata. Cu bunicii care au idei invechite ramane asadar o problema si un sacrificiu al parintilor.

Leave a Reply

Your email address will not be published.